Reconfigurare traseu sau cum să te bucuri de viață

     Dorina și-a planificat de acum o lună, să meargă la București pe weekend, la niște prietene. Ea locuiește în Cluj.

     A sosit ziua de vineri, este ora 18. Dorina își pregătește bagajul, mâine dimineață pleacă.

     Este sâmbătă dimineața, ora 07. Dorina s-a trezit plină de energie după un somn bun și cu gandul la acest weekend minunat pe care o să-l petreacă alături de prietenele ei. După ce a luat micul dejun, s-a urcat în masină și a început călătoria spre capitală. Muzica gâdila urechile într-un mod foarte plăcut, Dorina fiind plină de energie dansează și zâmbește mereu. Viața este minunată. Traficul este destul de ok, cu unele momente de aglomerație și câte un șofer grăbit care se angajează în depășiri destul de riscante. Cu toate acestea, Dorina este cu gandul la distracție și nimic nu o deranjează în aceste momente.

     La ieșire din Aiud, traficul este blocat. Nimeni nu știe ce se întâmplă. Dorina cu entuziasmul la maxim cântă și dansează în continuare în mașină așteptând să se deblocheze traficul. Timpul trece, 30 de minute, o ora, 2 ore, mașinile nu se mișcă. Dorina a trecut de la entuziasm la frustrare. A început să se enerveze, să se agite, să o cuprindă emoții negative. 

     Viața noastră în acest moment seamănă cu călătoria Dorinei. Până acum am avut o viață minunată, cu mici lucruri care ne deranjau, dar în mare făceam cam ce ne doream. Ieșeam în oraș cu prietenii, călătoream în alte țări. Aveam multă libertate.

     A venit această pandemie și ne ține pe loc. Multe dintre lucrurile pe care le făceam în mod normal, acum nu mai avem voie să le facem, nu mai putem. Avem restricții. Multă lume este panicată, frica a cuprins aproape tot globul. Nimeni nu știe exact ce se întâmplă, nimeni nu ne explică să înțelegem situația. 

     Cu toate acestea suntem aici, la acest blocaj. Ce facem? Cum reacționăm? Cum ne comportăm? Căutăm vinovați? Căutăm soluții? Caută oportunități?

     Vrem ca situația să fie cum a fost înainte de această nebunie. Vrem să avem libertatea pe care am avut-o. Vrem să înțelegem, vrem explicații. Vrem să se termine, vrem liniște. Situația este asta, exact ca și Dorina, prinsă în trafic.

     În astfel de momente putem să stăm pe loc, să ne enervăm, să ne supărăm, să urlăm, să fim plini de agresivitate, plini de ură, plini de emoții negative. Cineva ar spune că avem și motive să fim așa.

     Poate avem motive, viața noastră este schimbată, călătoria Dorinei este blocată. Dar cu ce ne ajută aceste stări de agresivitate? Cu ce ne ajută că am găsit vinovații? Cu ce ne ajută toate emoțiile negative care ne inundă corpul acum?

     Cu nimic, în plus că nu ne ajută, ne fac și rău. Cu aceste stări și emoții nu reușim să gândim limpede, să gândim la rece, să găsim o soluție la această situație, la viața noastră de acum, la traficul blocat. 

     Indiferent de situația actuală, mereu este ceva bun, mereu este ceva care să ne ajute la dezvoltarea noastră, mereu este cel puțin o oportunitate, o șansă să ne cunoaștem. Așa a fost mereu și așa o să fie. Doar că dacă suntem plini de nervi nu avem cum să le vedem.

     În cazul călătoriei Dorinei, ar putea să reconfigureze traseul, să caute o altă rută și să își continue călătoria. Cu această ocazie ar vedea locuri minunate din țară și  cine știe ce bucurii poate să găsească pe traseu. 

     La fel și noi în acest moment, chiar dacă avem anumite restricții și viața noastră este dată peste cap, putem să găsim soluții, să reconfigurăm traseul și să ne bucurăm de viață.

     Cred că cel mai minunat cadou este că suntem în viață, suntem sănătoși, avem persoane minunate alături de noi. Avem tehnologie care ne ajută. Însă mulți dintre noi nu vedem aceste bucurii, aceste binecuvântări din cauză că am activat sistemul luptă sau fugi, fiind cuprinși de frică.

     Viața este ca și un joc. Să ne gândim la un joc pe calculator unde avem anumite sarcini de făcut pentru a trece la nivelul următor. Apoi ajunși la urmatorul nivel sarcinile devin din ce în ce mai dificile. Cu toate acestea ne jucăm în continuare și ne plac aceste provocări, fiind foarte mandri de noi și de reușită nostră.

     Cred ca am uitat să ne jucăm, să luăm provocările vieții ca și sarcini dintr-un joc video. Dacă viață a devenit mai grea înseamnă că suntem la un nivel superior. Nu ar trebui să fugim, să renunțăm, ci din contră, să ne punem mintea la contribuție, să gândim, să găsim soluții și strategii. Să ne adaptăm situației, să nu mai fim rigizi în decizii, în comportamente.

     Asta lipsește acum, munca la dezvoltarea noastră, a abilităților noastre. Poate toată această nebunie a venit cu un scop,să ne provoace, să vedem că viața nu este mereu roz. Acum depinde de noi dacă luăm acest test ca si-o provocare și avem încredere în noi că o să reușim să-l trecem, sau renunțăm fără a mișca un deget. 

     Au fost situații și mai dificile, a fost război, a fost  foamete,situații pe care noi nu le-am prins, însă le-au prins bunicii noștri. Au fost situații și bune și le-am prins cu toții. Acum privind în jur, zic că stăm destul de bine. 

     În NLP este principiul reîncadrării care spune că dacă privim o situație dintr-o altă perspectivă, dintr-un alt unghi, se schimbă sensul acelei situații. La fel putem să face cu situația actuală, să o reîncadrăm, să o privim cu alți ochi, dintr-un alt unghi și sunt sigur că o să vedem diferit lucrurile. Sunt sigur că o să reușim să vedem cel puțin 3 lucruri bune în aceasta situație.

     Lasă un comentariu cu cel puțin un lucru bun pe care-l vezi în aceaste momente.

Cu drag

Dumitru

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *